Nu poți face dintr-un idiot un cetățean. Deși el se poate face politician

Pe la începutul secolului 20, în Statele Unite, din cauza gradului ridicat de mortalitate infantilă, oficialitățile de la vremea respectivă au inițiat un proiect pentru salvarea bebelușilor, bazat pe anumite standarde pentru o dezvoltare normală a copilului, prin implicarea staff-ului profesionist din domeniul sănătății. Proiectul s-a numit Better Babies Contest și avea să fie primul din istoria competițiilor genetice ce urmau să aibe loc intre state.

Standardele au  fost create de Mari DeGarmo, iar primul concurs a avut loc în 1908, în statul Louisiana. Tot DeGarmo a folosit acest proiect pentru a se lega de mișcarea socială care a cerut condiții mai bune pentru cămine, drumuri și școli. Micuții concurenții erau măsurați fizic și intelectual iar câștigătorii erau premiați cu o cupă a iubirii și un certificat de minte sănătoasă în corp sănătos. Ulterior, concursul, care devenise destul de popular, a fost folosit pentru promovarea ideii de bunăstare și transformare a vieții prin educarea oamenilor, mai ales în zona rurala, cu privire la sănătate fizică si mentală. Oricât de controversată ar fi acum situația din domeniul medical din State, proiectele inițiate atunci au avut un impact real asupra societății de la vremea respectivă și implicit asupra generațiilor ce au urmat.

Concursurile erau organizate in cadrul targurilor si festivalurilor, gen Indiana State Fair, Louisiana Sate Fair, de asociațiile medicale pentru prevenirea morții infantile și a igienei pentru copii și familii, ceea ce în Romania nu am auzit sa existe la nivel oficial, ci doar la nivel de organizatii neguvernamentale sprijinite în mare parte de companii din mediul privat.

Controversele au apărut în momentul în care în timp ce se stimula educația intelectuală și socială, inclusiv în domeniul reproducerii umane, s-a introdus și ideea că pentru a trăi într-o lume mai bună ar trebui să se reproducă cei care sunt mai fit din punct de vedere fizic dar și mental, descurajându-se în același timp reproducerea celor unfit, a alcoolicilor, criminalilor sau a celor cu boli psihice grave. Mai târziu însă, Germania nazistă a aplicat fără milă principiile genetice ale lui Fisher de purificare etnică și socială, lăsând o umbră grea asupra unei idei care a avut inițial alte planuri, ceva mai pacificste.

Subiectul devine paramount însă, pe un teren unde un copil devine darul lui Dumnezeu și rodul propriilor acțiuni amoroase, pe principiul cine ești tu sa judeci cine e bun și cine nu, mai ales dacă e al meu, și mai ales cand istoria prezintă o serie de eșecuri în judecata oficială, în același cazan in care înecandu-ne în smoală, nu uităm să dăm foc și să aruncăm vreascuri sulfuroase de incultură, lipsă de educație, idioțenie, prostie, hoție, pentru că, nu-i așa, alții întotdeauna sunt mai proști decat noi și singura acțiune pe care o putem face este să ne luptam cot în bot cu … noi.

Dacă s-ar face un grafic de pedigree, cu siguranță am avea unul de idioți supremi, în urma unui istoric repetitiv de modele de comportament și simptome care ne definesc, replicate în lung și în lat, năucitoare chiar și pentru un banal privitor, indiferent cât de pozitiv gandește clasa de yoghini ambasadori purificați de o cură de castraveți.

Dacă industria farma poate fi criticată pentru profitabilitate excesivă și chestiontă în ceea ce privește moralitatea, educația medicală nu are nicio scuză. Faptul ca un numar impresionant de medici nu este în stare sa pună un diagnostic corect, să ofere un tratament corect și să se țină de juramantul lui Hipocrate, nu mai este vina industriei farma. În acest context, se poate justifica reacția socială pe subiectul vaccinului. Reacția, nu argumentele. În același timp în care nu se justifică argumentele domnului Tudose de a incrimina părinții care nu îsi vaccineazaă copiii, fără să condamne responsabilii din sistemul sanitar pe care îl păstoreste.

Când nu ești in stare sa previi, platești măsura dublă. Romania, dincolo de faptul ca nu are o piață reglementată la zi, la majoritatea capitolelor, nu știe nici ce vrea, nici ce sa ceară, așa că primește cât să poata simți, dar nu și atinge diferența.

Construitul de spitale, precum și  de catedrale sau școli a devenit subiect de batut toaca în campanii electorale și mișcări stradale, contra-argumente de incompetență manageriala și sursa de corupție, fără ca ele sa servească omul și statutul său. Pentru că atunci cand faci doar politică, așezat salarii și colectare de taxe, inevitabil te rupi de multiplele realități care se întamplă și se dezvoltă simultan până la punctul la care, indiferent câtă politica faci, o națiune bolnavă fizic și psihic te duce direct la groapa de gunoi, făcându-și un harakiri fără demnitate.

Ideea care a susținut concursurile Better Babies a fost “you cannot make a good citizen out of an idiot who is not well born” . Pe cât de filosofică, pe atât de practică.  A good citizen nu înseamnă nici obediență oarbă, nici opoziție constantă și obositoare, nici măcar nu înseamnă să fim toți la fel, ci sa păstrezi standardul, de civilizație, de educație, de sănătate. Și nu poți să înțelegi standardul sau sa îl accepți atunci când nu înțelegi ce înseamna fiecare dintre elemente. La fel cum standardul nu poate fi un om ca reper, indiferent cât de înalte ar fi cotele sale de valori și moralitate. Oamenii vin și pleacă, greșesc sau nu în căutarea adevărului sau în interpretarea acestuia, li se opun alți oameni în căutarea adorației supreme, dar standardul rămâne ca principiu și trebuie să evolueze în același timp cu societatea.

Better Babies Contest a fost oprit de oficialități în anii ’30, probabil din cauza recesiunii, dar ideea a fost reluată și continuată ceva mai târziu prin diverse alte proiecte, finanțate de companii ca modalitate de marketing.

 

Sursa: Eugenics Archive, Indiana State Library

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *