Piața unică digitală, la un click și multe formulare distanță

La ultimul eurobarometru pe eurodigitalizare, publicat in mai 2017, a reieșit ca 75% dintre europeni au răspuns ca digitalizarea va avea un efect pozitiv asupra economiei, în același timp în care 74% consideră ca digitalizarea va înlocui mai multe joburi decat va crea. Un răspuns aparent conflictual, ceea ce îmi spune că studiul a fost facut pe un eșantion mai educat (in jur de 27.000 oameni), din generația care abia așteaptă ca inteligența artificială să preia cât mai mult din munca tradițională.

Ținând cont că toate filmele SF despre viitor arătau mai degrabă o luptă apocaliptică între oameni și roboți, realitatea arată o variantă mai prietenoasă de comuniune, în care inteligența artificială poate să lucreze în slujba comunităților, printr-un mediu juridic stabil și clar care permite tuturor sa exploateze noile dinamici ale pieței.

Oportunitățile tehnologiei sunt aproximativ infinite, însă resursele nu, iar momentan tehnologia lucrează cu resursele tradiționale. Dacă ne gandim la efectul acestei digitalizări, de la competitivitate, eficiență, minimizarea sau managementul riscurilor datorită informațiilor din timp real, sincronizarea fluxurilor pe supply chain, putem să deschidem ochii către un alt tip de economie și teoretic o altă calitate a vieții. O economie în care capitalul, resursele si sustenabilitatea pot fi asistate de capacitatea inteligenței artificiale de a oferi atât o imagine clară asupra prezentului, prin datele acumulate, dar mai ales asupra tendințelor și a opțiunilor de viitor.

Digitalizarea pieței presupune și o mulțime de acțiuni, o parte din ele vor fi contestate, mai ales cele legate de ID-ul digital, de datale personale si privacy, însă pentru o platformă cu atât de multe informații și acces în timp real, este necesar a se lua toate măsurile necesare pentru cybersecurity, care reprezintă și unul din pilonii principali ai acestei digitalizari. Cele mai multe propuneri legislative au avut ca obiectiv dinamizarea comerțului electronic, copyright, audio-vizual, telecomunicații, ePrivacy, armonizarea drepturilor digitale, serviciile de livrare și armonizarea regulilor pentru TVA.

Când vorbim însă despre digitalizare unică la nivel macro, cel mai important aspect este infrastructura, care trebuie să fie solidă si care să permită dezvoltări ulterioare. Citeam într-un material trimis recent de România către comisia de la Bruxelles, că “dacă infrastructura nu se adaptează, încrederea cetățenilor și a întreprinderilor va scădea iar asimilarea digitală va fi întărziată”. Moment în care mi-am adus aminte de cozile la care am stat la Agenția Digitală a României, formulare tipizate completate cu pixul, plațile la ghișeu, pentru că online ar fi durat câteva zile, platforma care ruleaza doar pe Internet Explorer, și printre nenumăratele conferințe digitale inspiraționale despre potențial și capacitatea de inovare în care aproape părem Silicon Valley, când ai de-a face cu economia reală este precum turismul de pe Valea Prahovei, frumos, cu potențial, dar aproape în faliment.

Doar pentru există o zonă de outsourcing hub în Transilvania, un număr de retaileri care procesează comerț online și un social media abundent în care încrederea în storytelling este undeva la 23%, nu înseamna ca avem o infrastructura digitală. Arhitectura administrativă care ar trebui să ofere un suport digital în ceea ce înseamna economie digitală, în România, este aproape inexistentă, în sensul în care nu există conectivitate între instituții, între instituții si mediul de afaceri, și aici nu mă refer la conexiunea la internet prin care se trimit mailuri, ci la datele macro, care parcă refuză să fie aduse la lumină.

Citind materiale din raport care fac referire la proceduri pentru drepturile intelectuale care sa sprijine inovația, creativitatea și încrederea în piață, în contextul în care situația iei tradiționale are un statut incert din punct de vedere legal, îmi sună din nou a lucru de mântuială, făcut scriptic, pentru că a venit de la UE, fără a înțelege contextul macro si implicațiile a ceea ce presupune inovația și încrederea în piață. La fel precum procedurile pentru concurență neloială, noi neavând un cadru echilibrat economic, întrucât fiecare actor economic este nevoit să se lupte pentru resurse, de altfel disponibile, dar la costuri mari, într-o impredictibilitate fiscală care nu doar că face concurența imposibilă ci și calitatea acesteia, stângace, haotică, în care aproape toate deciziile sunt riscante și orice asumare are mari șanse de a fi neîndeplinită.

Piața unică digitală iși va urma cursul datorită politicilor digitale ale Uniunii Europene, care acum sunt în implementarea strategiei începute in 2015 și care are ca scop libera mișcare a persoanelor, produselor și capitalului, reglementate de o competitivitate corecta și protecție a datelor, crearea de noi locuri de muncă dar și transformarea serviciilor publice. Este foarte adevărat, și probabil, ca economiile mai dezvoltate să fie mai avantajate, mai ales datorită educației, dar și a apetitului pentru schimbare, ceea ce pune economii precum cele din estul Europei, într-un con de umbră și de neîncredere mai ales că lipsa educației și a unei viziuni crează un sentiment de inferioritate la masa negocierilor neștiind direcția în care dorim să mergem și evident neputând să adaptam viteza pentru a recupera acest decalaj economic și social. Inovațiile din sectorul privat iși riscă potențialul și capitalul în lipsa unei infrastructuri digitale publice, solide si stabile, pe care se se construiasca viitor digital al României.

Dacă vrei sa aprofundezi

https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-single-market-mid-term-review

https://ec.europa.eu/commission/priorities/digital-single-market_en

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *