Reziliența, un efect #rezist

 

 

“Va veni o zi când toate țările continentului European vor forma o uniune frațească. Va veni o zi când Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei vor fi față în față, despărțite doar de ocean.”   Victor Hugo, Congresul International de Pace, 1849

 

S-au împlinit 60 de ani de la formarea Comunității Economice Europene prin Tratatul de la Roma și visul lui Hugo e aproape împlinit. De atunci și până în 1993, când a căzut fostul bloc comunist și a fost fondată Uniunea Europeană, țările fruntașe ale continentului au lucrat neîncetat la construirea unei Europe puternice, mai deschise, departe de naționalismul extrem care a devastat continentul în timpul celui de-al doilea război mondial. Piața unică europeană a avut de înfruntat multe bariere, și încă mai are, mai ales culturale, în sud-estul continentului. Mult a fost, puțin a rămas, doar ca ultimii ani au adus o dată cu oportunitățile și schimbări turbulente, datorită migrației excesive, incertitudini și conflicte.

28 de țări împărtășesc acum o viziune comună despre pace, securitate, democrație și prosperitate. Poate e mult spus împărtăsesc, unii o visează, alții o păzesc și o parte aderă pentru că vine la pachet cu beneficiile. Este aproape imposibil să împaci peste 500 milioane de suflete, cu istorii diferite, educație, religie, înțelegere a ceea ce înseamnă democrație și responsabilitățile aferente. Când un conflict apare între două sau mai multe părți în numele aceleiași idei, cel puțin una dintre părți nu înțelege ideea.

Ca pas normal ulterior pieței comune, și mai ales in contextul politic prezent, o strategie a Uniunii Europene este necesară pentru a proteja interesele statelelor, cetățenii și mediul de afaceri. Astfel a fost creată Strategia Globala a Uniunii Europene pentru a asigura implementarea viziunii comune asupra spațiului european.

In Iunie 2017 a fost prezentat primul raport al strategiei, relațiile cu partenerii strategici, iar printre principalele obiective al primului an de implementare au fost reziliența, o abordare integrată a conflictelor, securitate și apărare, problemele centrale cu privire la terorism, extremism sau cyber-security care nu pot rezolvate decât prin parteneriate externe.

Este imposibil ca cineva să nu fi auzit sau să nu fi spus vreodată “vrem o țară ca afară”. Și de cele mai multe ori, ne imaginăm drumurile, serviciile și în general gradul de civilizație și de siguranță, raportat la riscul intern. Statele civilizate au un grad de reziliență ridicat care vine din istorie, din educație și dintr-o structură socială care poate absorbi șocuri.  România încă nu a trecut peste șocul comunist, ceea ce o face în continuare vulnerabilă la presiunile sociale și nu numai, fiind erodată din punct de vedere social si spiritual, lipsindu-i trezirea pe care o strigă o parte din societate. O țară cu un grad de reziliență scăzut nu poate să susțină progresul, indiferent de cifrele economice relativ neclare care țopăie dintr-un indicator într-altul pe burtierele televiziunilor, în discrepanță cu realitatea de la sol. Asta înseamnă un grad scăzut de încredere în instituții și în capacitatea lor de a crea un cadru sănătos de trai, în special fizic și apoi economic și social.

Strategia Uniunii Europene în acest sens este să îmbunătățească capacitatea statelor vulnerabile de a se adapta la presiunile sociale si demografice pentru a putea susține progresul, capacitatea acestora de a construi în fața adversității si împotriva presiunilor, de a-si reface funcționalitatea instituțiilor de bază astfel încât să se asigure respectul pentru democrație, drepturile omului, justiție independentă, si progresul pe termen lung. Nu în ultimul rand, dar în această ordine, este foarte important ca odată ce societatea a învățat să treacă prin turbulențe, aceasta să învețe sa fructifice oportunitățile si să minimizeze riscurile într-o manieră pacifistă și stabilă, să construiască, să mențină sau să repare nivelul de trai, în fața oricarei adversități.

Pentru un spațiu comun sănătos, abordarea Uniunii Europene este “Leave no one behind” (Nu lăsa pe nimeni în urmă), luându-și angajamentul de a promova o societate pașnică care să poată susține o dezvoltare sustenabilă, cu o justiție puternică și instituții transparente, democratice și responsabile, dar mai ales cu participarea și implicarea societății civile.

Reziliența economică este un alt aspect al strategiei globale UE, care necesită anumite condiții pentru sustenabilitate, finanțare și investiții, presupune o economie diversificată, să nu depindă de un singur sector, resursă, companie sau sursă de finanțare și care sa poată susține sectorul antreprenorial și IMM, aspect care poate fi combătut în economiile condiționate politic, prin investiții străine, care pot ridica nivelul economiei, în măsura în care se negociază condiții avantajoase atât pentru economie cât și pentru investitori, asigurând în același timp respectarea drepturilor omului și ale angajaților.

Evident, decizia este una care aparține fiecărui stat în parte, cu consecințele aferente. Statele educate și evoluate, precum cele pe care le dam de multe ori exemplu, au învățat să treacă peste perioadele istorice dureroase, peste evenimente grave, să reconstruiască în momente dificile, ba chiar să construiască alaturi de parteneri care poate nu au fost întotdeauna de aceeași parte, au folosit dialogul, diplomația și negocierea.

Încăpățănarea noastră de a folosi tradițiile ca argument, dincolo de faptul că tradiția este de fapt un element cultural, nu un stil de viață, arată cât de puțin înțelegem anul în care trăim, oportunitățile pe care le ratăm, cât de greu va fi să ajungem prezentul, și mai mult decât atât, ruperea legaturilor între aceste generații va fi aproape imposibil de reparat.

 

 

Photo credit featured image : Dan Mihai Balanescu

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *