Am vrut să scriu în engleză, îmi este mai la îndemână, ideile sunt mai cursive, conștiința pare mai clară. Trebuie să îmi traduc și să adaptez, ceea ce înseamnă o muncă suplimentară.

Așa am tradus The Flea Market, dar nu am mai adaptat, pentru că metaforic mi se pare mai relevant. Piața de purici. The flea market înseamnă acum piață de antichități, chilipiruri, lucruri vintage, obiecte de colecție, obiecte care își caută locul.

Etimologia spune că la origini acest concept vine de la marché aux puces, adică obiecte pe care oamenii sărmani le vindeau să mai facă un ban și acestea aveau purici, erau murdare. Piețele erau mereu în sud, acolo unde erau de obicei localizate cartierele mai sărace. Sudul și acum înseamnă poverty și țările din lumea a treia. Și voi tot la tenisul est vest ați ramas.

NFT funcționează la acest moment pe sistemul bâlciului. Bătrânii și rechinii recunosc sistemul, pentru cei mai naivi, bâlciul, era un ansamblu de circ ambulant care umbla din localitate în localitate, unde oamenii adunau pe gură cască să le vândă toate ***urile sau să îi atragă în toate jocurile la fisa pentru a-și demonstra abilitățile de boxeori sau arcași pentru a căștiga un ursuleț la a 10a fisă.

O să fiți foarte perspicace să îmi spuneți că acele ***uri nu aduceau venituri ulterioare cum aduc maimuțele NFT acum. Dar niște băieți deștepți, școliți pe circus entertainment, și-au dat seama că easy money is a loop variable. Doar că știți cum e, pe 5G altfel merge loopul. Pentru cei care nu știu ce este circus entertainment, băieții de la Mystery Loops, Crypto& NFT, care au intrat ca EA și au ieșit ca MM, vă pot explica, dar nu o vor face.

Ceea ce se vinde acum pe piață NFT e plin de purici. Ce numim noi purici? Conținut fară valoare reală, impur, inutil pentru blockchain ca knowhow, dar util pentru infrastructură și blueprint keychain. Ca și pe piață reală a artifactelor, a operelor de artă, a cărților, cunoscătorii plătesc prețuri exorbitante să dețină originale și o mulțime de amatori sunt păcăliți de scamatori to keep the wheel going. Copy cats also make a lot of money, ca fake-urile Luis Vuitton.

Contractele sunt binding choices. Ce le face să fie foarte smart, de altfel, este codul din ele. Cod la care daca nu ai cheie, nu pricepi mare lucru, dar pricep ele tipul de alegeri pe care le faci. Ca să dau un exemplu cunoscut, un tablou că Cina cea de taină, evaluat la 500 milioane de dolari, va fi cumpărat doar de un cunoscător al codului (nu cartea lui Dan Brown, nu fiți amatori) sau Alice în Wonderland, varianta de 2 milioane de dolari care are elemente mai speciale decât ce găsești la Cărturesti.

La nivelul acesta, de altfel, vânzarea sau transferul de cod, nu se dă decât unui alt cunoscător, pentru că nu se dau perle la amețiți. Dacă tu cumperi o maimuță care face poștă printre amatori de hăhăială, scriptul te va dirija la universul de zoologie unde te vei întreține cu alte animale care nu depășesc nivelul maimuței. Indiferent de volumul de non fungible cash, profilul de blueprint știe cu precizie unde să te așeze. Poți doar sa speri ca vei avea niște wardens simpatici.

Probabil intru pe un teren minat, plin de experți în piatra filosofală și tehnologie antica, dar doar un NFT original poate recunoaște “Put a coin, another coin, another coin”. Damn it, s-a stricat placa.